sărăcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și
f. (
Pop.)
1. S. m. și
f. Om sărac (
1), nevoiaș.
2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (
7). [
Var.:
săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și
f.,
aracán, iracán, îracán s. m.] –
Sărac +
suf. -an. Cf. săraca-mi [
de mine].