săpăligă (Dicționaru limbii românești, 1939)săpălígă, săpălúgă și
săpălúcă f., pl.
ĭ (d.
sapă cu sufixu
-ligă ca'n
mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și
calistire și
chircă. V.
hîrleț.