santinelă - explicat in DEX

santinelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle.

santinelă (Dicționar de neologisme, 1986)
SANTINÉLĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].

santinelă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* santinélă f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a simți, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele dușmanuluĭ se vedeaŭ departe. – Forma sentinelă, deșĭ maĭ corectă, nu se întrebuințează. V. planton.

santinelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle

santinelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s.f ] — Din fr. sentinelle.