santinier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANTINIÉR, santinieri, s. m. Mecanic la santina navei. [
Pr.:
-ni-er] –
Santină +
suf. -ier.santinier (Dicționar de neologisme, 1986)SANTINIÉR s.m. Mecanic auxiliar cu serviciul la santina navei. [Pron.
-ni-er. / < fr.
sentinier].
santinier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)santiniér (-ni-er) s. m.,
pl. santiniérisantinier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANTINIÉR, santinieri, s. m. Mecanic la santina navei. [
Pr.: -
ni-er] —
Santină +
suf. -ier.