șantaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘANTÁJ, șantaje, s. n. Constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop. [
Pl. și:
șantajuri] – Din
fr. chantage.