sanctificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANCTIFICÁRE s. f. (
Bis.) Faptul de
a sanctifica. –
V. sanctifica.sanctificare (Dicționar de neologisme, 1986)SANCTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a sanctifica și rezultatul ei. [<
sanctifica].
sanctificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sanctificáre (sanc-ti-) s. f.,
g.-d. art. sanctificắriisanctificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANCTIFICÁRE s. f. (
Bis.) Faptul de
a sanctifica. —
V. sanctifica.