samsar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAMSÁR, samsari, s. m. Mijlocitor în afaceri negustorești; misit. ♦
Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din
tc. simsar, bg. samsar.samsar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)samsár (samsári), s. m. – Misit, mijlocitor, intermediar. –
Var. simsar. Mr. sîmsar, megl. sămsar. Tc. simsar, din
arab. simsar (Roesler 602; Șeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul
sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale. –
Der. samsarlîc, s. n. (intermediere; codoșlîc), din
tc. simsarlik; samsăresc, adj. (de samsari);
samsăroaică, s. f. (femeie care face rost de oameni de serviciu);
sămsări, vb. (a face pe samsarul).
samsar (Dicționaru limbii românești, 1939)samsár și (maĭ vechĭ)
simzár și
sinzár m. (turc. ar.
symsar și
simsar, d. it.
sensale, care vine d. lat.
censualis, controlor, d.
census, census; sîrb.
samsar, ngr.
semsáris). Misit, mijlocitor de vînzărĭ și cumpărărĭ, curtier. Telal.
Fig. Om care trafică toate. V.
codoș, barîșnic.samsar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)samsár s. m.,
pl. samsárisamsar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)samsar m. mijlocitor la vânzări si cumpărături. [Mold.
simzar = turc. SIMSAR].
samsar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAMSÁR, samsari, s. m. Persoană care intermediază afaceri de vânzare-cumpărare; misit. ♦
Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. — Din
tc. simsar, bg. samsar.