salonard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALONÁRD, -Ă, salonarzi, -de, adj.,
s. m. și
f. (Rar)
1. Adj. De salon.
2. S. m. și
f. (
Peior.) Persoană care frecventează saloanele mondene, care manifestă snobism în relațiile sale. – Din
fr. salonnard.salonard (Dicționar de neologisme, 1986)SALONÁRD, -Ă adj. (
Rar) De salon. //
s.m. și f. (
Peior.) Om de lume care frecventează saloanele. [Pl.
-rzi, -rde. / < fr.
salonnard].
salonard (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALONÁRD, -Ă I.
adj. de salon. II. s. m. f. (peior.) om de lume, monden, care frecventează saloanele. (< fr.
salonnard)
salonard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salonárd (rar)
adj. m.,
s. m.,
pl. salonárzi; adj. f.,
s. f. salonárdă, pl. salonárdesalonard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALONÁRD, -Ă, salonarzi, -de, adj.,
s. m. și
f. (Rar)
1. Adj. De salon.
2. S. m. și
f. (
Peior.) Persoană care frecventează saloanele mondene, care manifestă snobism în relațiile sale. — Din
fr. salonnard.