salon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALÓN, saloane, s. n. 1. Încăpere într-o locuință destinată primirii musafirilor.
2. Sală în care au loc festivități, baluri, serbări publice etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, sculptură etc.;
p. ext. expoziția din această sală. ♦ Reuniune cu caracter cultural, artistic, monden etc.
3. Cameră cu mai multe paturi, în care sunt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital. – Din
fr. salon.salon (Dicționar de neologisme, 1986)SALÓN s.n. 1. Cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri.
2. Sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (
p. ext.) expoziția însăși. ◊
Salon literar = loc de reuniune în scopul unor discuții, de obicei literare și filozofice.
3. Cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. [Pl.
-oane. / < fr.
salon, cf. it.
salone].
salon (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALÓN s. n. 1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ◊ sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. 3. cenaclu literar, artistic, filozofic etc. 4. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului. 5. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. (< fr.
salon)
salon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)salon,1 saloane s. n. (intl., înv.) închisoare.
salon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)salon2 adj. invar. (d. oameni) bun, cumsecade, înțelegător; pe care se poate conta.
salon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SALÓN (‹
fr.,
it.)
s. n. 1. Încăpere a unui apartament rezervată primirii vizitelor. ◊
Loc. De salon, specific lumii mondene.
2. S. literar = denumire dată în
sec. 15 în Italia și în
sec. 17-19 în Franța reuniunilor ținute în casa unor doamne din înalta societate, la care participau scriitori, pictori, filozofi și personalități politice ale epocii. Dintre cele mai celebre:
s. Vittoriei Colonna din Italia,
s. doamnei Récamier,
s. domnișoarei de Scudéry în Franța etc.
3. Sală publică în care au loc festivități, baluri etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, de sculptură, de cărți etc. Expoziție de lucrări de artă finanțată de autoritățile franceze. Numele vine de la Salonul lui Apollo din Palatul Luvru, locul unde se ținea expoziția. În 1667 Ludovic XIV a organizat o expunere a lucrărilor membrilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură la Paris; după 1737 a căpătat o periodicitate anuală. Din
sec. 20, manifestări artistice organizate pe segmente specializate, care au condus la scăderea prestigiului și influenței
s.; p. ext. expoziția însăși.
4. Încăpere mare într-un spital, amenajată cu mai multe paturi pentru bolnavi.
salon (Dicționaru limbii românești, 1939)* salón n., pl.
oane (fr.
salon, d. it.
salone, sală mare). Cameră rezervată primiriĭ musafirilor. Cameră spațioasă:
o serată în saloanele palatuluĭ. Galerie în care se expun anual lucrările de pictură și sculptură la Paris:
a ți se primi un tabloŭ în Salon. A fi primit în saloane, a fi primit în buna societate.
salon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salón s. n.,
pl. saloánesalon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salon n.
1. sală în care se primește oaspeți;
2. societate bună:
e primit în toate saloanele; 3. expoziție anuală de pictură și sculptură (la Paris).
salon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALÓN, saloane, s. n. 1. încăpere într-o locuință destinată primirii musafirilor.
2. Sală în care au loc festivități, baluri, serbări publice etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, sculptură etc.;
p. ext. expoziția din această sală. ♦ Reuniune cu caracter cultural, artistic, monden etc.
3. Cameră cu mai multe paturi, în care sunt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital. — Din
fr. salon.