salbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÁLBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊
Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos.
2. (
Zool.) Fanon.
3. Compuse:
salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (
Evonymus latifolius);
salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (
Evonymus verrucosa). –
Lat. subalba.