salatieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALATIÉRĂ, salatiere, s. f. Vas de porțelan, faianță, sticlă etc. în care se servește salata. ♦ Serviciu de masă format dintr-un suport (de metal) cu sticluțe pentru untdelemn și oțet și cu solnițe pentru sare și piper. [
Pr.:
-ti-e] – Din
ngr. (
pop.)
salatiéra sau din
salată +
suf. -ieră (după
fr. saladier).
salatieră (Dicționar de neologisme, 1986)SALATIÉRĂ s.f. Vas, castron în care se prepară sau se servește salata. [Pron.
-ti-e-. / <
salată +
-ieră, după fr.
saladier].
salatieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALATIÉRĂ s. f. castron în care se prepară sau se servește salata. (< salată + -ieră)
salatieră (Dicționar de argou al limbii române, 2007)salatieră, salatiere s. f. femeie grasă.
salatieră (Dicționaru limbii românești, 1939)* salatiéră f., pl.
e (it.
insalatiera, fr.
saladier). Castron de salată.
salatieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salatiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. salatiérei; pl. salatiéresalatieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salatieră f. vas pentru salată.
salatieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALATIÉRĂ, salatiere, s. f. Vas, castron de porțelan, de faianță, de sticlă etc., în care se servește salata. ♦ Serviciu de masă format dintr-un suport (de metal) cu sticluțe pentru untdelemn și oțet și cu solnițe pentru sare și piper. [
Pr.: -
ti-e] — Din
ngr. (
pop.)
salatiéra sau din
salată +
suf. -
ieră (după
fr. saladier).