sălășlui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti.
2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui.
3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din
magh. szállásolni.