sălășlui - explicat in DEX

sălășlui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.

sălășlui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sălășluí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. sălășluiá; conj. prez. 3 să sălășluiáscă

sălășlui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. — Din magh. szállásolni.

sălășlui (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sălăș(l)ui v. 1. a avea sălașul, a locui undeva; 2. a primi în sălaș, în gazdă. [Ung. SZÁLLÁSOLNI].