salamură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALAMÚRĂ s. f. v. saramură.salamură (Dicționaru limbii românești, 1939)salamúră (est) și
saramúră (vest) f., pl.
ĭ (turc. ngr. bg. sîrb.
salamúra, d. it.
salamoja, ven.
salamora, care vine d. mlat.
salimoria și
salmoria, cl.
salis mŭria „moare de sare”, slatină, din vgr.
salmyris, id. V.
sare și
moare). Apă sărată (moare) în care se pune carne saŭ pește p. păstrare.
Fig. A-țĭ pune pelea salamură (saŭ
ĭn saŭ
la salamură), a te supune uneĭ marĭ muncĭ orĭ suferințe. – V.
rasol și
mojdeĭ.salamură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salamură f. V.
saramură.salamură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALAMÚRĂ s. f. v. saramură.