saivan - explicat in DEX

saivan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAIVÁN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. [Var.: săiván s. n.] – Din tc. sayvan.

saivan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
saiván (saiváne), s. n. – 1. Cort. – 2. (Mold., Dobr.) Șopron. – Var. săivan, seivan. Tc. sayvan (Șeineanu, II, 308), din per. sayeban, cf. bg. saivan.

saĭvan (Dicționaru limbii românești, 1939)
saĭván n., pl. e și urĭ (turc. saĭvan, d. pers. saĭeban, umbrar, d. saĭe, umbră; bg. saĭvant, șopron. V. saĭa 3). Umbrar de pînză, cort deschis, baldachin, tendă. Azĭ. Munt. Mold. Dobr. Staul de nuĭele lipite cu lut, de vălătucĭ orĭ de chirpicĭ. Magazie de ținut șirele de foĭ de tutun pe timp ploios. – Și săĭvan și saĭvant. V. saĭa 3, otac.

saivan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saiván (sai-) s. n., pl. saiváne

saivan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saivan n. 1. Mold. adăpost de iarnă, pentru oi; 2. (Dobrogea) magazie de adăpostit șirele de tutun pe timpul umed. [Vechiu-rom. saivan, cort deschis = turc. SAYVAN, lit. umbrar].

saivan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAIVÁN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnului sau înalților demnitari. [Var.: săiván s. n.] — Din tc. sayvan.