saitoc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SAITÓC, saitocuri, s. n. Săritură (mare), salt. [
Pr.:
sai-]
saĭtoc (Dicționaru limbii românești, 1939)saĭtóc (Munt. vest ș.a.), interj. care arată un mers săltat și grăbit:
zmeu venea saĭtoc-saĭtoc cu crăcanele luĭ. S.n., pl.
urĭ. Săritură. Adj. (
-oc, -oacă). Care merge săltînd. V.
dup-dup, na-na-na, șontîc, teleap.saitoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)saitoc adv. sărind repede:
smeul saitoc saitoc cu crăcanele lui POP. [Onomatopee].