sahaidac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sahaidác (-ce), s. n. – Teacă, tolbă de săgeți. –
Var. săhăidac. Tc. saydak (Șeineanu, II, 101), prin intermediul
pol.,
rut. sahajdak (Tiktin),
rus. sagaidak. Săhaidan, s. n. (
Trans., leagăn portabil) este o simplă
var. –
Der. saidacar (
var. sahaidacar, săidăcar),
s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu
pol. siodełko „scaun”.
sahaĭdac (Dicționaru limbii românești, 1939)sahaĭdác și
săhăĭdác n., pl.
e (rut.
sagaĭdak și
saĭdak, tolbă, pol.
sahajdak, sajdak, d. tăt.
sahqĭdak, turc.
sagdac).
Vechĭ. Tolbă de săgețĭ:
arcele, săgețile și
săhăĭdacele (Muste). V.
săĭdacar.