sagum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÁGUM, sagumuri, s. n. Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii și galii. – Din
lat.,
fr. sagum.sagum (Dicționar de neologisme, 1986)SÁGUM s.n. Manta scurtă romană și galică, care se prindea pe umăr cu o broșă. [Pl.
-muri. / < lat., fr.
sagum].
sagum (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÁGUM s. n. manta scurtă romană și galică care se prindea pe umăr cu o broșă. (< lat., fr.
sagum)
sagum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ságum s. n.,
pl. ságumurisagum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÁGUM, sagumuri, s. n. Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii și galii. —
Din lat.,
fr. sagum.