safic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÁFIC, -Ă, safice, adj. (În sintagmele)
Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină.
Strofă safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din
fr. saphique, lat. sapphicus.safic (Dicționar de neologisme, 1986)SÁFIC, -Ă adj. Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezură după al doilea picior, folosit în poezia lirică antică;
strofă safică = strofă compusă din trei versuri safice și unul adonic. [Cf. fr.
saphique, lat.
sapphicus, gr.
sapphikos <
Safo – poetă greacă din antichitate].
safic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÁFIC, -Ă adj. 1. care aparține poetei Safo. ♦ vers ~ = vers grec sau latin endecasilabic cu cinci picioare (trei trohei, doi iambi și o silabă), cu cezură după al doilea picior, în poezia lirică; strofă ~ă = strofă din trei versuri safice și unul adonic. 2. referitor la safism. (< fr.
saphique, lat.
sapphicus, gr.
sapphikos)
safic (Dicționaru limbii românești, 1939)* sáfic, -ă adj. (vgr.
sapphikós, lat.
súpphicus). De al saŭ ca al poeteĭ Safo (Sappho):
versuri sofice, strofă safică.safic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sáfic adj. m.,
pl. sáfici; f. sáfică, pl. sáficesafic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÁFIC, -Ă, safice, adj. (în sintagmele)
Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină.
Strofă safică = strofa compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. — Din
fr. saphique, lat. sapphicus.