safi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SAFÍ adj. invar. (
Înv. și
reg., precedat de „numai”) Curat, pur, adevărat.
Un cazan plin numai safi cu galbeni de aur (PAMFILE). –
Tc. safi.safi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SAFI (AȘFῙ), oraș în V Marocului, port la
Oc. Atlantic, situat la 137 km NV de Marrakech; 262 mii
loc. (1994). Șantier naval.
Ind. chimică (îngrășăminte fosfatice), a cimentului, textilă și
alim. (conserve de pește). Piața agricolă. Exportă fosfați și conserve de sardine. Ruinele fortăreței portugheze (
sec. 16); Moschee (
sec. 17). Veche așezare,
S. a fost ocupat de cartaginezi și numit
Așfῑ, apoi de romani și musulmani. Istoricul arab Ibn Khaldūn menționează existența unei fortărețe (ribāt) la
S. în
sec. 13. Stăpânit de portughezi între anii 1508 și 1541, care au construit aici o fortăreață, a fost preluat de șerifii dinastiei Sa’adite (
sec. 16-17), iar în
sec. 17 a intrat în componența sultanatului condus de dinastia Alaouită.