sacrilegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau,
p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [
Var.: (
înv.)
sacriléj s. n.] – Din
fr. sacrilège, lat. sacrilegium.sacrilegiu (Dicționar de neologisme, 1986)SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron.
-giu, var.
sacrilej s.n. / cf. lat.
sacrilegium, it.
sacrilegio, fr.
sacrilège].
sacrilegiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat.
sacrilegium, fr.
sacrilège)
sacrilegiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* sacrilégiŭ n. (lat.
sacrilegium). Profanare de lucrurĭ saŭ de persoane sacre:
a lovi un preut e un sacrilegiŭ.sacrilegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacrilégiu (sa-cri-) [
giu pron. giu]
s. n.,
art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (-gi-i-)sacrilegiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacrilegiu n.
1. pângărirea celor sfinte;
2. hulirea unui preot sau a unei persoane demnă de venerațiune.
sacrilegiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau,
p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.; (
înv.)
sacriléj s. n.] — Din
fr. sacrilège, lat.
sacrilegium.