sacat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sacát, -ă, adj. (înv.) vătămat; spetit (de muncă); bolnav, lovit; rănit; infirm.
sacat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sacát adj. – Rănit, vătămat, damblagit. –
Var. mr. săcat. Tc. (
arab.)
sakat (Șeineanu, II, 304),
cf. ngr. σαϰάτης,
alb.,
bg.,
sb. sakat. –
Der. sacatifsi, vb. (a schilodi), din
ngr. σαϰατεύω,
sec. XVIII,
înv. (Gáldi 247);
sacatlîc, s. n. (invaliditate), din
tc. sakatlik.sacat (Dicționaru limbii românești, 1939)sacát, -ă adj. (turc.
sakat, invalid, d. ar.
sakyt, prost, josnic; ngr.
sakatis; bg. sîrb. alb.
sakat).
Rar azĭ. Beteag, vătămat, invalid:
un boŭ sacat.sacat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacat a. vătămat (vorbind de vite):
boul fiind sacat, la un picior rănit GR. AL. [Turc. SAKAT, spetit].