sărădui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂDUÍ, sărăduiésc, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
reg.) A împodobi cu săraduri. –
Sărad +
suf. -ui.sărădui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărăduí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sărăduiésc, imperf. 3
sg. sărăduiá; conj. prez. 3
să sărăduiáscăsărădui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRĂDUÍ, sărăduiesc, vb. IV.
Tranz. (
înv. și
reg.) A împodobi cu săraduri. —
Sărad +
suf. -
ui.sărăduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sărăduì v. Mold. a împodobi sumanele cu găitane:
la cusut și sărăduit sumane CR. [V.
sărad].