sămădău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (
Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. – Din
magh. számadó.sămădău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sămădắu (
reg.)
s. m.,
art. sămădắul; pl. sămădắi, art. sămădắiisămădău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sămădău m. Tr. porcar cu stare care plătește grăsunii pierduți sau furați. [Ung. SZÁMADÓ].
sămădău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (
Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. — Din
magh. számádo.sămădăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)sămădắŭ m. (ung.
számadó).
Trans. Pop. Cel care ține socotelile, contabil și casier.