sămădău - explicat in DEX

sămădău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. – Din magh. számadó.

sămădău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sămădắu (reg.) s. m., art. sămădắul; pl. sămădắi, art. sămădắii

sămădău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sămădău m. Tr. porcar cu stare care plătește grăsunii pierduți sau furați. [Ung. SZÁMADÓ].

sămădău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂMĂDẮU, sămădăi, s. m. (Reg.) Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste porcari. — Din magh. számádo.

sămădăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
sămădắŭ m. (ung. számadó). Trans. Pop. Cel care ține socotelile, contabil și casier.