răcădui - explicat in DEX

răcădui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCĂDUÍ, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din magh. reked „a răguși”.

răcădui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
răcădui, răcăduiesc v. r. a se răsti amenințător la cineva

răcădui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răcăduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcăduiésc, imperf. 3 sg. răcăduiá; conj. prez. 3 să răcăduiáscă

răcădui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCĂDUÍ, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. — Din magh. reked „a răguși”.

răcăduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răcăduì v. Mold. a se repezi să lovească (dar abținându-se): se răcăduește el cu pușca CR. [Origină necunoscută].