râvni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia.
2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [
Var.: (
reg.)
râmní vb. IV] – Din
sl. rĩvĩnovati.râvni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râvní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. râvnésc, imperf. 3
sg. râvneá; conj. prez. 3
să râvneáscărâvni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia.
2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [
Var.: (
reg.)
râmní vb. IV] — Din
sl. rřvřnovati.râvnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)râvnì v. a dori ceva cu înfocare:
Despot râvnește a mea putere AL.