râvni - explicat in DEX

râvni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĩvĩnovati.

râvni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
râvní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 să râvneáscă

râvni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] — Din sl. rřvřnovati.

râvnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
râvnì v. a dori ceva cu înfocare: Despot râvnește a mea putere AL.