rușuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUȘULÍȚĂ, rușulițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare roșie-portocalie, dispuse în capitule, care crește în regiunea alpină și subalpină; struguraș (
3)
(Hieracium aurantiacum). –
Roșu +
suf. -uliță.rușuliță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)RUȘULÍȚĂ s. f. (
Bot.;
Var.) Rușulică. (
cf. rușulică)
rușuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rușulíță s. f.,
g.-d. art. rușulíței; pl. rușulíțerușuliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUȘULÍȚĂ, rușulițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare roșie-potocalie, dispuse în capitule, care crește în regiunea alpină și subalpină; struguraș (
3) (
Hieracium aurantiacum). —
Roșu +
suf. -
uliță.