ruaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUÁJ, ruaje, s. n. Totalitatea roților unei mașini. [
Pr.:
ru-aj] – Din
fr. rouage.ruaj (Dicționar de neologisme, 1986)RUÁJ s.n. 1. Totalitatea roților unei mașini.
2. (
Fig.) Mașinărie cu roți. ♦ Mecanism, sistem, organism, organ (minor) într-o muncă administrativă. [Pron.
ru-aj. / < fr.
rouage].
ruaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUÁJ s. n. 1. ansamblul pieselor unei mașini. 2. (fig.) mașinărie cu roți. ◊ mecanism, sistem, organism, organ (minor) într-o muncă administrativă. (< fr.
rouage)
ruaj (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ruáj (ruáje), s. n. – Mișcare de roți, mecanism.
Fr. rouage.ruaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ruáj s. n.,
pl. ruájeruaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUÁJ, ruaje, s. n. Totalitatea roților unei mașini. [
Pr.:
ru-aj] — Din
fr. rouage.