ruteancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ruteáncă s. f.,
g.-d. art. ruténcei; pl. ruténceruteancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUTEÁNCĂ, rutence, s. f.,
adj. Nume dat ucrainencelor din fosta Austro-Ungarie.
Rutean +
suf. -că.