rușfet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUȘFÉT, rușfeturi, s. n. 1. Mită.
2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [
Var.:
rușfért s. n.] – Din
tc. rüșvet.