rune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din
germ. Runen, fr. runes.rune (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RÚNE s.f. pl. ~ , care s-au păstrat în inscripții și documente, mai ales la vechii scandinavi.
rune (Dicționar de neologisme, 1986)RÚNE s.f. pl. Caractere grafice folosite de vechii germani și scandinavi. [Cf. germ.
Runen, fr.
runes < scand.
runar].
rune (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÚNE s. f. pl. caractere grafice în cele mai vechi alfabete germanice și scandinave. (< germ.
Runen, fr.
runes)
rune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rune f. pl. scrisoarea
1 națională a vechilor Germani.