rundă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚNDĂ, runde, s. f. 1. Fiecare dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia un participant joacă o singură dată.
2. Fiecare dintre reprizele (de trei minute) care compun un meci de box; repriză.
3. Repriză, tur (la un joc). [
Var.: (
2)
rund s. n.] – Din
germ. Runde, fr. round. Cf. engl. round.rundă (Dicționar de neologisme, 1986)RÚNDĂ s.f. Repriză, tur (la un joc). ♦ Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia fiecare participant joacă o singură dată. ♦ Repriză (de trei minute) a unui meci de box.
2. Parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. [< germ.
Runde, fr.
round < engl.
rounde].
rundă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÚNDĂ s. f. 1. (box, lupte, șah) fiecare dintre reprizele din cadrul aceleiași competiții. 2. parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. (< germ.
Runde, fr.
round)
rundă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rúndă s. f.,
g.-d. art. rúndei; pl. rúnderundă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÚNDĂ, runde, s. f. 1. Fiecare dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia un participant joacă o singură dată.
2. Fiecare dintre reprizele (de trei minute) care compun un meci de box; repriză.
3. Repriză, tur (la un joc). [
Var.: (
2)
rund s. n.] — Din
germ. Runde, fr. round. Cf. engl. r o u n d.