rumoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.);
p. gener. zgomot confuz. – Din
fr. rumeur, lat. rumor, -oris.rumoare (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RUMOÁRE, rumóri, s.f. ~ ◊
Expr. A (se) produce (sau
stârni)
rumoare = a (se) produce murmure, comentarii în surdină, proteste de mirare sau de nemulțumire.
rumoare (Dicționar de neologisme, 1986)RUMOÁRE s.f. Zgomot confuz de voci care se aud deodată. ♦ Murmur care exprimă o nemulțumire sau o surpriză generală. [Pl.
-ori. / < lat.
rumor, it.
rumore, fr.
rumeur].
rumoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUMOÁRE s. f. zgomot confuz de voci care se aud în același timp, exprimând nemulțumire, surpriză etc. (< fr.
rumeur, lat.
rumor)
rumoare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rumoáre (rumóri), s. f. – Zgomotul surd de voci.
Fr. rumeur.rumoare (Dicționaru limbii românești, 1939)*rumoáre f. (lat.
rumor). Murmur de nemulțumire într´o adunare.
rumoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rumoáre s. f.,
g.-d. art. rumórii; pl. rumórirumoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp, produs de o masă de oameni (exprimând protest, uimire etc.);
p. gener. zgomot confuz. — Din
fr. rummeur, lat. rumor, -oris.