rubicond - explicat in DEX

rubicond (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUBICÓND, -Ă, rubiconzi, -de, adj. (Rar; despre fața oamenilor) Roșu, rumen, aprins, îmbujorat. – Din fr. rubicond.

rubicond (Dicționar de neologisme, 1986)
RUBICÓND, -Ă adj. (Despre fața oamenilor) Roșu, îmbujorat, rumen. [< fr. rubicond, it. rubicondo, cf. lat. rubicundus].

rubicond (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUBICÓND, -Ă adj. (despre fața oamenilor) roșu, rumen. (< fr. rubicond, lat. rubicundus)

rubicond (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rubicónd adj. m., pl. rubicónzi; f. rubicóndă, pl. rubicónde

rubicond (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUBICÓND, -Ă, rubiconzi, -de, adj. (Despre fața oamenilor) Roșu, rumen, aprins, îmbujorat. — Din fr. rubicond.