rubicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUBICÉL, rubiceli, s. m. (
Min.) Varietate de cuarț de culoare roșie-violetă. – Din
fr. rubicelle.rubicel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUBICÉL, rubiceli, s. m. (
Min.) Varietate de cuarț de culoare roșie-violetă. — Din
fr. rubicelle.