rubedenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RUBEDÉNIE,rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. rudenie.
rubedenie(Dicționaru limbii românești, 1939) rubedénie, V. rudenie.
rubedenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rubedénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. rubedénia(-ni-a), g.-d. art. rubedéniei; pl. rubedénii, art. rubedéniile(-ni-i-)
rubedenie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) rubedenie f. fam. rudenie. [V. rebedenie].
rubedenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RUBEDÉNIE, rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. r u d e n i e.