rubato (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUBÁTO s. n.,
adv. (
Muz.)
1. S. n. Executare liberă din punct de vedere ritmic (potrivit înțelesului cuvintelor din text), în scopul obținerii unei mai mari expresivități.
2. Adv. În modul de executare descris mai sus. –
Cuv. it.rubato (Dicționar de neologisme, 1986)RUBÁTO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Liber din punct de vedere ritmic, potrivit înțelesului cuvintelor din text. [< it.
rubato].
rubato (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUBÁTO I.
adv. (muz.) cu mare libertate ritmică. II. s. n. pasaj astfel executat. (< it.
rubato)
rubato (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rubáto (
it.)
adv.rubato (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUBÁTO s. n.,
adv. (
Muz.)
1. S. n. Executare liberă din punct de vedere ritmic (potrivit înțelesului cuvintelor din text), în scopul obținerii unei mai mari expresivități.
2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Liber din punct de vedere ritmic, în concordanță cu sensul cuvintelor din text. —
Cuv. it.