rubaiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUBAIÁT, rubaiate, s. n. Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică. [
Pr.:
-ba-iat. –
Var.:
rubái s. n.] – Din
fr. rubáiyyat.rubaiat (Dicționar de neologisme, 1986)RUBAIÁT s.n. Formă de poezie persană alcătuită din patru versuri, dintre care primul, al doilea și al patrulea rimează împreună. [Pron.
-ba-iat. / < fr.
rubayyat, cf. ar.
rub – patru].
rubaiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUBAIÁT s. n. formă de poezie lirică persană din patru versuri, de obicei cu un număr liber de silabe și cu o succesiune diferită de rime. (< fr.
rubaiyyat)
rubaiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rubaiát (-ba-iat) s. n.,
pl. rubaiáterubaiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUBAIÁT, rubaiate, s. n. Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică. [
Pr.:
-ba-iat. —
Var.:
rubái s. n.] — Din
fr. rubáiyyat.