rotunji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTUNJÍ, rotunjésc, vb. IV.
1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă.
2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrașa, a se împlini.
3. Tranz. (Adesea
fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [
Var.: (
reg.)
rătunjí, rotunzí vb. IV] – Din
rotund.rotunji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotunjí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rotunjésc, imperf. 3
sg. rotunjeá; conj. prez. 3
să rotunjeáscărotunji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTUNJÍ, rotunjesc, vb. IV.
1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (pin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă.
2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini.
3. Tranz. (Adesea
fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [
Var.: (
reg.)
rătunjí, rotunzí vb. IV] — Din
rotund.rotunjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotunjì v.
1. a (se) face rotund;
2. fig. a întinde:
a-și rotunji moșiile; 3. a da armonie:
a rotunji o frază.