rotogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTOGRAVÚRĂ, rotogravuri, s. f. Rotoheliografie. – Din
fr. rotogravure.rotogravură (Dicționar de neologisme, 1986)ROTOGRAVÚRĂ s.f. Heliogravură obținută mecanic pe clișee curbe de cupru la rotativă. [< fr.
rotogravure].
rotogravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROTOGRAVÚRĂ s. f. rotoheliografie. (< fr.
rotogravure)
rotogravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotogravúră (-to-gra-) s. f.,
g.-d. art. rotogravúrii; pl. rotogravúrirotogravură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTOGRAVÚRĂ, rotogravuri, s. f. Rotoheliografie.— Din
fr. rotogravure.