rotiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTÍȘ adv. (
Pop.) în formă de roată, în cerc. –
Roată +
suf. -iș.rotiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotíș (
pop.)
adv.rotiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotiș adv. de a roata:
cerul ce se ´ntoarce rotiș deasupra lor AL.
rotiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTÍȘ adv. (
Pop.) În formă de roată, în cerc. —
Roată +
suf. -
iș.