roti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTÍ, rotésc, vb. IV.
1. Refl. A se mișca descriind cercuri.
2. Tranz. A efectua o rotație. ♦
Refl. (
Pop.) A dansa mișcându-se în cerc. ◊
Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri.
4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva.
5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câștige simpatia, bunăvoința.
6. Tranz. A-și plimba ochii, privirea în toate părțile, de jur împrejur.
7. Tranz. (Adesea
fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc.
8. Refl. și
tranz. (Despre păsări) A-și desface penele cozii și aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [
Var.: (rar)
rotá vb. I] – Din
roată.roti (Dicționar de neologisme, 1986)ROTI- v.
roto-.
roti (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROTI- elem. roto-.
roti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rotésc, imperf. 3
sg. roteá; conj. prez. 3
să roteáscărotì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotì v.
1. a învârti în cerc:
își rotește fulgerând armele prin toată Bulgaria BĂLC.;
2. a face roată:
păunul se rotește; 3. fig. a se fuduli:
ca cocoșul se rotește PANN.
roti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTÍ, rotesc, vb. IV.
1. Refl. A se mișca descriind cercuri.
2. Tranz. A efectua o rotație. ♦
Refl. (
Pop.) A dansa mișcându-se în cerc. ◊
Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri.
4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva.
5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câștige simpatia, bunăvoința.
6. Tranz. A-și plimba ochii, privirea în toate părțile, de jur-împrejur.
7. Tranz. (Adesea
fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc.
8. Refl. și
tranz. (Despre păsări) A-și desface penele cozii și aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [
Var.: (rar)
rotá vb. I] — Din
roată.