rotire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTÍRE, rotiri, s. f. Acțiunea de
a (se) roti; învârtire, mișcare în cerc sau în spirală. ♦ Mișcare de rotație. –
V. roti.rotire (Dicționaru limbii românești, 1939)rotíre f. Rotațiune, acțiunea de a roti.
rotire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotíre s. f.,
g.-d. art. rotírii; pl. rotírirotire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotire f. rotațiune.
rotire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTÍRE, rotiri, s. f. Acțiunea de
a (se) roti; învârtire, mișcare în cerc sau în spirală. ♦ Mișcare de rotație. —
V. roti.