rotaș (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)ROTÁȘ, rotași, s.m. (La pl.) Perechea de cai înhămați la oiște; (la sg.) fiecare dintre cei doi cai care formează această pereche.
rotaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTÁȘ, -Ă, rotași, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre cai; și substantivat) Înhămat lângă roata și oiștea carului sau a căruței (în spatele cailor înaintași).
2. S. m. Vizitiu care conduce caii înhămați în felul descris mai sus. –
Roată +
suf. -aș.rotaș (Dicționaru limbii românești, 1939)rotáș, -ă adj. și s. (d.
roată). Care e maĭ aproape de roate [!], vorbind de caiĭ înhămațĭ cîte doĭ:
caĭ rotașĭ, mijlocașĭ și înaintașĭ.rotaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotáș1 adj. m.,
pl. rotáși; f. rotáșă, art. rotáșa, pl. rotáșerotaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotáș2 s. m.,
pl. rotáșirotaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotaș a.
1. de roată, de lângă oiște:
cal rotaș; 2. care face tumbe:
porumbel rotaș.rotaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTÁȘ, -Ă, rotași, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre cai; și substantivat) înhămat lângă roata și oiștea carului sau a căruței (în spatele cailor înaintași).
2. S. m. Vizitiu care conduce caii înhămați în felul descris mai sus. —
Roată +
suf. -
aș.