rotatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din
fr. rotatoire.rotatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)ROTATÓRIU, -IE adj. Referitor la rotație, care efectuează o rotație. [Cf. fr.
rotatoire].
rotatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROTATÓRIU, -IE adj. de rotație. (< fr.
rotatoire)
rotatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*rotatóriŭ, -ie adj. (d.
rotator). Rotativ, de rotațiune:
mișcare rotatorie.rotatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotatóriu (rar) [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. rotatórie (-ri-e); pl. m. și
f. rotatóriirotatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotatoriu a. în formă de rotațiune:
mișcare rotatorie.rotatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. (Rar) Referitor la rotire; care efectuează o rotație. — Din
fr. rotatoire.