rotatoriu - explicat in DEX

rotatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire.

rotatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
ROTATÓRIU, -IE adj. Referitor la rotație, care efectuează o rotație. [Cf. fr. rotatoire].

rotatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROTATÓRIU, -IE adj. de rotație. (< fr. rotatoire)

rotatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rotatóriŭ, -ie adj. (d. rotator). Rotativ, de rotațiune: mișcare rotatorie.

rotatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rotatóriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. rotatórie (-ri-e); pl. m. și f. rotatórii

rotatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rotatoriu a. în formă de rotațiune: mișcare rotatorie.

rotatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. (Rar) Referitor la rotire; care efectuează o rotație. — Din fr. rotatoire.