rotaprint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTAPRÍNT, rotaprinturi, s. n. Mașină de imprimat de format mic, cu un tipar special, folosită mai ales pentru multiplicarea unor tipărituri de tiraj redus (circulare, formulare etc.) ♦ Procedeu de tipar monocrom în care cerneala se transmite de pe forma de imprimare (o foaie de aluminiu având textul trecut cu ajutorul mașinii de scris) pe o suprafață de cauciuc și apoi pe hârtie. – Din
engl. rotaprint.rotaprint (Dicționar de neologisme, 1986)ROTAPRÍNT s.n. (
Poligr.) Mașină mică de imprimare, la care cerneala se transmite mai întâi pe o suprafață de cauciuc intermediară și apoi pe hârtie. ♦ Sistem de imprimare monocromă cu ajutorul unei astfel de mașini. [< engl.
rotaprint, cf. germ.
Rotaprint(druck)].
rotaprint (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROTAPRÍNT s. n. 1. procedeu de imprimare monocromă la care cerneala se transmite mai întâi pe o suprafață de cauciuc intermediară și apoi pe hârtie. 2. mașină de imprimare prin acest procedeu. (< engl.
rotaprint)
rotaprint (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotaprínt (-ta-print) s. n.rotaprint (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTAPRÍNT s. n. Mașină de imprimat de format mic, cu un tipar special, folosită mai ales pentru multiplicarea unor tipărituri de tiraj redus (circulare, formulare etc.). ♦ Procedeu de tipar monocrom în care cerneala se transmite de pe forma de imprimare (o foaie de aluminiu având textul trecut cu ajutorul mașinii de scris) pe o suprafață de cauciuc și apoi pe hârtie. — Din
engl. rotaprint.