rotar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTÁR, rotari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează roți, căruțe, care etc.
2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare și care întreține presa. –
Roată +
suf. -ar.rotar (Dicționaru limbii românești, 1939)rotár m. (d.
roată). Făcător de roate și de alte lucrurĭ ale caruluĭ și căruțeĭ.
rotar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotár s. m.,
pl. rotárirotar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotar m. cel ce face căruți, etc. [V.
roată].
rotar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTÁR, rotari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează roți, căruțe, care etc.
2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare și care întreține presa. —
Roată +
suf. -ar.